Data: 23 aprilie
============================================================================
“Cel care se naşte om nou, în Cristos, prin Botez, să nu mai îmbrace haina morţii, ci să renunţe la omul vechi, să se îmbrace cu cel nou şi viu şi să-şi impună o conduită curată şi sfântă. Numai astfel, purificaţi de mizeria vechiului păcat şi strălucind în splendoarea noii vieţi, vom putea celebra în mod demn misterul pascal şi vom imita cum se cuvine exemplul martirilor”.
Acesta este mesajul inspirat sfântului Petru Damian de figura Sfântului Gheorghe, a cărui sărbătoare cade în timpul pascal. În fond, orice martir din primele secole îi invită pe necredincioşi la convertire şi în secolele următoare, când Botezul era dat copiilor, îi stimula pe creştini să redescopere valoarea acestui sacrament, întrupând cu seriozitate evanghelia în viaţa personală şi a comunităţii.
Sfântul Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, sec.al IV-lea. S-a născut din părinți creștini de origine greacă , în Capadocia, și și-a mărturisit credința în Isus Cristos. A rămas fără tată de mic şi s-a mutat cu mama sa în Palestina, având acolo mai multe rude. La vârsta majoratului, Sfântul Gheorghe s-a înrolat în armată ,în garda împăratului. Datorita vitejiei si victoriilor sale, ajunge conducător de armată.
Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor.
Dar, în anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Isus Cristos.
Sfântul Gheorghe, chinuit ca să renunţe la creştinism
Sfântul Gheorghe s-a dus la împăratul Dioclețian şi a mărturisit că este creştin şi că dacă va mai sluji oastea împăratului, o va face în numele lui Cristos.
Diocleţian a dat ordin ca Sfântul Gheorghe să fie întemniţat şi chinuit ca să renunţe la credinţa creştină.
Sfântul Gheorghe a fost supus la multe chinuri: lovit cu suliţe, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou şi tot felul de alte chinuiri, dar tot nu a renunţat la credinţa creştină.
Mulţi din cei prezenţi la chinurile îndurate de Sfântul Gheorghe au renunţat la idoli şi s-au închinat lui Cristos, atunci când au văzut că Sfântul Gheorghe scapă viu şi nevătămat, deși era schingiuit în fel şi chip. Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința ei în Cristos.
Diocleţian a mai încercat să îl convingă pe Sfântul Gheorghe să renunţe, oferindu-i onoruri militare, însă a fost în zadar. Atunci, împăratul mâniat a dat ordin ca Sfântul Gheorghe şi împărăteasa Alexandra să fie ucişi prin tăierea capetelor.
În drum spre locul unde avea să li se taie capetele, împărăteasa Alexandra a murit. Sfântul Gheorghe s-a rugat lui Dumnezeu şi apoi şi-a aplecat capul ca să îi fie tăiat, în ziua de 23 aprilie.
Cinstirea Sfântului Gheorghe
Sfântul Gheorghe mai este numit şi „purtătorul de biruință”, fiind sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie , fiind unul dintre cei mai aprigi apărători ai creștinismului.
Românii au o mare evlavie pentru Sfântul Gheorghe. Multe biserici din ţară poartă hramul Sfântul Gheorghe, iar multe femei şi bărbaţi îi poartă numele.
Imaginea Sfântului Gheorghe a rămas în amintirea creștinilor drept un model de curaj în lupta cu diavolul. A fost reprezentat într-o mantie roșie, culoarea tradițională a unui martir, dar și ca un războinic pedestru sau tribun militar, în veșminte patriciene cu o diademă metalică pe cap și ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.
Surse: www.calendarcatolic.ro/sfinti
www.sfinticatolici.ro/gheorghe