// scurt istoric

PROTOPOPIATUL RÂCIU

Protopopiatul Greco-Catolic Râciu, cu denumirea veche de district arhidiaconal, cuprindea la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX un număr de 17 parohii şi făcea parte din arhidiaconatul Râciu.

Protopopiatul este o circumscripție administrativ-teritorială bisericească ce reunește parohiile dintr-un teritoriu determinat, pentru o mai bună organizare misionară și pastorală în eparhie.

Protopopiatul Râciu a luat fiinţă la sfârşitul anilor 1920 şi începutul anilor 1930, prin reorganizarea fostului protopopiat din Pogăceaua, iar administrator protopop era părintele Simion Nicoară, parohul de Râciu.

Întinderea teritorială a Protopopiatului se determină de Adunarea Eparhială, ținând seama de întinderea teritorială a unităților administrative ale Statului.

Protopopiatul Râciu avea în componență Parohiile: Băla, Bozed, Crăiești, Grebenișul de Câmpie, Herghelia, Lechincioara, Mădăraș, Mădăraș Fânațe, Merișor, Milășel, Moişa Nima Râciului, Pogăceaua I, Pogăceaua II, Râciu, Răzoare, Sângeorgiu de Câmpie,  Sânmartinul de Câmpie, Şăulia, Şincai, Ulieş, Urmenișu.

Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică este o biserică de rit bizantin şi în mod tradiţional, alături de Biserica Ortodoxă, a doua biserică naţională românească așa cum spunea Constituția României din anul 1923.

Biserica Greco-Catolică a plătit scump însă rezistenţa anticomunistă, urgia comunistă împotriva episcopilor greco-catolici şi a BRU pornindu-se din luna septembrie 1948. Ierarhii bisericii au fost înlăturați din  centrele episcopale și arestaţi, având de răbdat patimi grele, umilinţe şi moartea martirică în închisorile regimului comunist.

Lovitura de graţie au dat-o comuniştii în data de 1 decembrie 1948 când, prin decret, Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naţionale a stabilit încetarea cultului greco-catolic şi exproprierea tuturor bunurilor acestuia.

După 41 de ani de clandestinitate, la 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a făcut reparaţia istorică şi a abrogat decretul comuniştilor din 1948 redând Bisericii Greco-Catolice din România dreptul istoric de a exista. Redarea locaşelor de cult trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române urma să fie reglementată printr-o lege specială, lucru care nu s-a pus în aplicare.

Realitatea pastorală grea  a anilor de după revoluție, lipsa bisericilor, preoţi puțini și vârstnici, ne arată greutăţile reînceputului Bisericii Greco-catolice determinate de lipsa de sprijin din partea autorităţilor de stat, precum şi multele dificultăți venite din partea bisericii majoritare.

  • Din 1990 a fost numit protopop de Râciu pr. Vasile Gherman pâna în anul 2001, având în administrare parohiile: Lechincioara, Merișor, Moişa, Nima Râciului, Râciu, Sânmartinul de Câmpie, Şăulia, Şincai și Ulieş.

Sub conducerea sa protopopiatul a început să revină la viață din punct de vedere al vieții pastorale, spirituale, dar și administrative și  au început  construcții de biserici , case parohiale…etc. După retragerea pr Gherman Vasile,

  • Din 2001 până în anul 2004 pr Sita Claudiu a fost protopop al Râciului care a  continuat pentru o scurtă perioadă de timp lucrarea predecesorului său, fiind transferat la Brașov.
  • Din 21 iunie 2004 pâna în 7 septembrie 2018 protopop de Râciu a fost preotul Toader Dulău care a  preluat cu dinamism activitatea protopopiatului.
  • Din 8 septembrie 2018 este numit protopop preotul Fărcaș Ioan din parohia Tg Mureș IV  pentru o pastorație mai eficientă în cele două protopopiate de Râciu și Tg Mureș.