Parohia Greco-Catolică
Târgu Mureș IV

După aproape o jumătate de secol de interdicţie a Bisericii Greco-Catolice, după anul 1989 Biserica noastră scapă de opresiunea comunistă şi primeşte o aşa zisă libertate, putându-se reorganiza în mod public, adunându-şi credincioşii, în ”biserici” improvizate, pentru a participa la oficiile liturgice şi pentru a celebra sfintele sacramente.

Asfel, la începutul anului 1990 am început să ieșim din catacombe: în data de 17 martie, în faţa Teatrului Naţional din Târgu-Mureş a fost oficiată prima Sfântă Liturghie publică, pontificată de Înalt Preasfinţia Sa Alexandru Todea Cardinal, însoţit de un număr impresionant de preoţi mai vârsnici, dar şi mai tineri, în faţa unei mulţimi numeroase de credincioşi. Evenimentul a trezit conştiinţa multor persoane care s-au reîntors la credinţa părinţilor şi stăbunilor lor. Acesta a fost începutul plin de încredere şi optimism, care ne făcea să trăim cu speranţa redobândirii lăcaşurilor de cult: biserica Episcopului Ioan Bob (Biserica de Piatră) şi Catedrala greco-catolică (Catedrala Mică).

Nu am greşi dacă am spune că s-au trăit timpuri asemănătoare primei perioade a creştinismului, când grupuri de persoane se adunau prin case ca să frângă împreună Pâinea cea sfântă. Acele case, Domus Ecclesiae, au devenit încetul cu încetul neîncăpătoare, iar creștinii au trebuit să se împartă în grupuri, să se întâlnească în alte şi alte case, dând naştere astfel parohiilor paroikia=oikoz=casa. La fel s-a petrecut şi cu credincioşii greco-catolici. Persecuţia comunistă nu i-a înspăimântat. Mulţi dintre ei, riscându-şi propria libertate, şi-au pus casele la dispoziţie pentru ca mica parohie să se poată întâlni, să poată frânge Pâinea.

A fost la fel şi la Târgu-Mureş, unde familii generoase şi curajoase au deschis uşile caselor permiţând să ia naştere noi şi moderne Domus Ecclesiae. Părea că istoria se repeta.

Acea Domus Ecclesiae care a fost baza de plecare a actualei Parohii din Cartierul Tudor Vladimirescu se situa, de ani de zile, în casa doamnei Petre Elena din Piaţa Bulgarilor. Anul 1989 a găsit aici un grup asiduu de credincioşi care se reuneau, dumincă de duminică, în preajma părintelui Petru Moldovan pentru a celebra Sfânta Liturghie.

După acest eveniment, casa a devenit însă neîncăpătoare încât, în cele din urmă, părintele însuşi a transformat propriul său domiciliu din str. Franz Liszt într-o nouă, dar de această dată provizorie, „Domus ecclesiae”. Dar şi camerele puse la dispoziţie de către familia părintelui au devenit repede insuficiente, iar credincioşii au început curând să ocupe şi spaţiul grădinii sale. Bucuria şi entuziasmul noului început i-a cuprins pe toţi: fiecare persoană, după posibilităţile sale, îşi oferea ajutorul pentru binele noii comunităţi.

Una dintre personalităţile cele mai pătrunzătoare şi mai energice ale parohiei a fost cea a domnului Lazăr Baghiu ( 2001). Mulţi dintre noi l-am auzit mărturisind cu înfocare: „Auziţi la mine, că io-s om bătrân! La mine la CFR, unde-am fost mecanic de locomotivă o viaţă întregă, atunci când s-o construit Catedrala Greco-Catolică (Catedrala Mică), noi toţi CFR-iştii am dat o lună din salar pentru ridicarea ei! Şi aşa cum atunci am ridicat-o pe aia, om mai face alta de-o trebui!”.

Vorbele Moşului Baghiu înfocau inimile credincioşilor, dar părea că nimeni nu ştia de unde să pornească. Părintele Moldovan, în acea vreme fiind numit protopop de Sărmaş, nu a vrut să se implice în organizarea unei parohii într-un protopopiat în care nu avea jurisdicţie. Şi totuşi, fără ştirea părintelui, într-o bună zi Moşu Baghiu a convocat un grup de credincioși şi au luat hotărârea: „Io cu bota asta a mea, aşa schiop cum mă vedeţi, mă duc cu voi la Vlădica şi cerem parohie şi pe popa Moldovan de paroh!”.

A trebuit puţin timp pentru ca grupul de credincioși format din  Eugen Crişan, Valer Pol şi Iacob Maier, adunați în jurul Moşului Baghiu Lazăr, să obțină aprobarea Mitropoliei pentru a fonda noua parohie şi, în mod excepţional, permisiunea ca părintele Petru Moldovan să fie parohul acesteia.

Prima intenție şi o primă schiţă a unui centru parohial, a fost  pe un teren  din centrul orașului. Din cauze birocratice şi încurcături omeneşti, acel proiect nu a mai fost realizat. Părea că totul s-a sfârşit. Dar zelul Moşului Baghiu şi credinţa lui în Dumnezeu erau mai puternice; „a pus ochii” pe un alt teren, în Cartierul Tudor şi era decis să facă totul pentru a-l obţine. Și așa a fost…

Parohia exista deja, era activă religios şi social prin celebrările sale, dar şi prin operele de caritate pe care le făcea în special la Căminul de bătrâni din Cartierul Tudor.

Așa a început construcția bisericii în cartierul de locuințe Tudor Vladimirescu.

În prezent biserica noastră este situată pe strada Armoniei nr. 29/A, învecinată la sud și est de blocuri de locuințe, la vest terenul de joacă pentru copii, iar spre nord pârâul Pocloș.

Biserica aparține  Parohiei Greco-Catolice nr IV Târgu Mureș și împreună cu construcțiile anexă funcționale, biserica formează un reușit complex arhitectonic.

Biserica, din cărămidă, s-a construit între anii 1996-1997, prin strădaniile preotului Petru Moldovan, iar din 2 martie1997 când părintele Petru Moldovan se întoarce la casa Tatălui Ceresc, de preotul Ioan Fărcaș ajutat de preotul Chifor Liviu, de primul curator Lazăr Baghiu împreună cu întreg comitetul parohial şi credincioşii. Lucrarea se încadrează în stilul modern al sfârşitului de secol al XX-lea şi aparține arhitectului Dorel Cozma.

Lucrările de construcţie a bisericii şi ale casei parohiale au fost date în antrepriză firmei conduse de domnul inginer Vlad Florin la 1 aprilie 1996.

Biserica în formă tradiţională are 22,50 m lungime, 10 m lăţime, 12,40 m înălţime interioară, 29 m înălţimea turnului până în vârful crucii. Capacitatea bisericii este de 350 de locuri (180 în bănci, 60 la balcon). Altarul este turnat din beton armat, placat cu marmură albă de Cărbunari. Biserica are două clopote: cel mai mare are 260 kg, iar cel mic 150 kg. Pictura în frescă este realizată de pictorul Valentin Muste din Baia Mare. Pardoseala bisericii este placată cu plăci din marmură aduse de la Cărbunari – Baia Mare. Exteriorul bisericii este tencuit şi stropit în praf de marmură. S-au pus geamuri din lemn de stejar, având sticlă termopan. În anul 1998, s-a introdus gazul metan şi a fost realizată încălzirea centrală. Partea sculptată a iconostasului și a stranelor este din lemn și a fost realizată, în 2002, de către sculptorul Cârcei Ioan din localitatea Grumăzeşti judeţul Neamţ.

Parohia deţine o casă parohială în cadrul căreia se afla biroul preotului, două camere de oaspeți, un oratoriu pentru catehizarea copiilor, pentru repetiţiile corului și pentru întâlnirile consiliului parohial, un garaj, pivniţă şi locuinţa preotului.

Zelul credinţei celor implicați în realizarea construcției acestei biserici a ajuns peste hotare, până în Elveţia şi în Germania, unde s-au găsit fraţi doritori să dea o mâna de ajutor pentru creşterea şi lărgirea Împărăţiei Domnului pe pământ. Prin domnii Palmerino şi Marianne Almonte, Grupul de susţinere a pastoralei Bisericii Greco-Catolice din România la Lausanne a ajutat deseori la finanţarea lucrărilor de construcţie, iar colaborarea a devenit apoi şi spirituală datorită miljocirii unei înfrăţiri cu parohia Notre-Dame din Lausanne.

„Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine Casa a lui Dumnezeu, …(Fac. 28,22). După tradiţia Bisericii, care a plecat de la această revelaţie Biblică şi altele, a avut loc în data de 24 martie 1996, într-o frumoasă duminică de primăvara, sfinţirea „Pietrei de temelie” a Bisericii Greco-Catolice, ”Adormirea Maicii Domnului”. Slujba a fost oficiată de către Înalt Preasfinţia Sa Arhiepiscopul Lucian al Blajului.În cuvântul său, Părintele Petru Moldovan, a subliniat că fiecare este binevenit la marele eveniment istoric şi binecuvântat de Domnul Dumnezeu, în al Cărui nume ne-am adunat: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!” (Mc. 11, 9),

În anul 1998, construcția bisericii a fost finalizată, iar într-o altă frumoasă duminică, în 16 august 1998, a fost sfinţită noua biserică greco-catolică ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Încă de la primele ore ale zilei credincioşii din comunităţile învecinate au început să sosească la sărbătoare. Încetul cu încetul s-au strâns peste 2000 de credincioşi, care aşteptau în rugăciune solemnitatea consacrării altarului şi a sfinţirii bisericii. La ora 10.00, în dangăt de clopote, a început ceremonialul de sfinţire a acestui nou Altar de jertfă şi rugăciune. Înalt Prea Sfinţia Sa Lucian a uns mai întîi cu Sfîntul şi Marele Mir şi a binecuvântat cu apa sfinţită exteriorul bisericii, procedînd mai apoi, în acelaşi fel în interior, cu masa altarului şi chivotul. A urmat consacrarea altarului, ungerea lui cu Sfântul Mir, iar sub altar s-au depus sfintele moaşte.

Cu ocazia acestui eveniment preotul Chifor Liviu primeşte titlul de canonic onorar, iar preotul Ioan Fărcaş este numit administrator parohial al noii biserici.

Pr. Moldovan Petru a trecut la cele veșnice la un an după începerea construcției bisericii  în 2 martie 1997, iar lucrările au fost continuate de pr Fărcaș Ioan împreună  cu pr Chifor Livius.

Din 2001 pâna în 2021, când a trecut la cele veșnice, preot Măiereanu Iacob s-a alăturat, preotului Fărcaș Ioan, la pastorația credincioșilor, contribuiind la zidirea bisericii sufletești.