Data: 15 august
==================================================================================
Ridicarea Mariei cu trupul şi sufletul la cer aruncă o rază de lumină asupra viitorului nostru. Avem menirea de a fi nu numai cu sufletul dar şi cu trupul alături de Dumnezeu. Glorificarea Mamei este o participare deosebită la învierea Fiului şi un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru toţi aceia care o cheamă cu încredere:
”Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ceasul adormirii noastre”.
Nu ştim când şi cum a avut loc moartea mamei Mântuitorului. Spre deosebire de textele apocrife, scrierile canonice nu oferă amănunte despre sfârşitul pământesc al Mariei. Prezenţa ei este menţionată pentru ultima oară în Noul Testament în primul capitol al cărţii „Faptele Apostolilor”. După înălţarea Fiului său, Maria a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii. Împreună cu apostolii şi câteva femei, o vedem pe Maria „implorând şi ea în rugăciunile sale darul Duhului Sfânt care o umbrise încă de la Bunavestire” (cf. CBC965). Definiţia de credinţă a ridicării Mariei în slava cerească este relativ recentă. A fost proclamată la 1 noiembrie 1950 de Papa Pius al XII-lea după consultarea episcopilor din întreaga lume catolică: „Fecioara preacurată, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cereascăşi a fost înălţată de Domnul ca Regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor şi învingător asupra păcatului şi a morţii” (CBC966). Misterul sărbătorii are însă rădăcini temeinice ce se înfig adânc într-o tradiţie continuă ce datează din primele secole ale Bisericii.Scrieri necanonice consemnează tradiţiile orale care povestesc cele petrecute când s-a apropiat ziua trecerii Mariei (transitus Mariae). Apostolii, răspândiţi în cele patru colţuri ale lumii pentru predicarea Evangheliei, au fost înştiinţaţi de îngeri şi s-au întors îndată la Ierusalim în jurul mamei lui Isus. Se repeta atunci scena din în încăperea de sus de la Ierusalim, când apostolii „stăruiau în rugăciune împreună cu Maria” (Fap 1,4) în aşteptarea altui mângâietor promis de Isus. Acum, după mulţi ani, sunt din nou în jurul ei şi povestesc fiecare lucrările minunate pe care Domnul le-a înfăptuit prin predica lor. Limbile de foc ale Rusaliilor continuau să aprindă şi să reînnoiască lumea formând mici comunităţi creştine în diferite părţi ale lumii. Grăuntele de muştar al împărăţiei lui Dumnezeu devenise cel puţin arbust în ramurile căruia găseau adăpost de salvare oameni de diferite naţiuni. Tradiţia spune că îndată ce apostolii au încetat să mai povestească, Maria a adormit. De aceea, numele cel mai vechi al sărbătorii de azi este Adormirea Maicii Domnului. Iconografia o înfăţişează pe Maria culcată pe un postament ridicat şi înconjurată de apostoli. În mijloc, Cristos în nimb de glorie şi asistat de îngeri ţine în braţe sufletul Mamei sale reprezentat ca o copilă înfăşată în scutece, aşa cum el însuşi fusese înfăşat la naştere de Maica Preacurată. Cea care pe pământ s-a făcut „mică” pentru împărăţia cerului, acum este îmbrăţişată de Cristos înviat din morţi şi purtată în gloria cerească.
……..
În realitate, sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului reprezintă „încununarea” tuturor evenimentelor vieţii sale. Neprihănita zămislire, maternitatea divină, colaborarea la lucrarea răscumpărării manifestată mai ales sub crucea Fiului, prezenţa stăruitoare în rugăciune la începuturile Bisericii, până şi moartea ei naturală ca pentru orice om, îşi găsesc încheierea cea mai coerentă în ridicarea ei „cu trupul şi cu sufletul” la cer. Cinstind-o pe Maria în gloria cerească, la fel ca în cinstirea sfinţilor, Biserica celebrează încununarea darurilor lui Dumnezeu. Într-un anume sens, ridicarea Mariei în slavă este paralelă cu învierea lui Cristos. Aşa cum fără învierea din morţi nu s-ar înţelege viaţa lui Cristos, la fel fără ridicarea la cer nu s-a înţelege drumul pământesc al Mariei cu tot ce o distinge de celelalte fiinţe omeneşti. Legătura specială a mamei cu Fiul cerea ca ea să fie ridicată în glorie cu toată fiinţa sa, trup şi suflet. Biserica îi aplică cuvintele psalmistului biblic: „Regina stă la dreapta ta, împodobită cu aur” (Ps 44/45,10). Revanşa lui Dumnezeu asupra morţii realizată în învierea Fiului se petrece şi în ridicarea Mariei „cu trupul şi sufletul” la cer. Este o participare a mamei la Paştele Fiului. Totodată ridicarea Mariei în slava cerului este pârga şi destinul la care Dumnezeu îi cheamă pe toţi fiii săi. Totul este ca o „prefigurare” a ceea ce se va întâmpla pentru fiecare dintre noi la sfârşitul timpurilor, când Dumnezeu va binevoi să ne ridice şi pe noi în gloria sa cu însuşi trupul nostru pe care mormântul îl va fi descompus în ţărâna din care a fost făcut. Fecioara Maria ne arată calea. Este drumul credinţei umile şi slujitoare prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi încrederea în promisiunile sale.
…….
Ca prima dintre ucenici şi mamă a celor care cred în Fiul său Isus Cristos, Maria se îngrijeşte de fiii săi călători pe pământ. De aceea, Biserica nu celebrează misterul ridicării la cer a Mariei ca un „adio”, ca o despărţire a Mamei de lumea pământească, dar ca sărbătoarea prezenţei sale între noi, după cum se cântă în troparul Liturghiei bizantine:
„Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu”.
Inseparabilă de Isus, inima ei de mamă o face inseparabilă şi de toţi cei care cred în Fiul său. Din slava cerului, Maria priveşte cu grijă maternă la fiii săi din „valea de lacrimi”; îi sprijină şi le conduce paşii spre patrie pentru a fi împreună alături de Fiul ei Isus.
Rugăciunea Bisericii
„Dumnezeule, privind la smerenia Fericitei Fecioare Maria, tu ai înălţat-o la harul de a-l naşte după trup pe Fiul tău unul-născut, iar astăzi ai încununat-o cu glorie neasemuită; dă-ne şi nouă, pentru rugăciunile ei, ca, mântuiţi prin taina răscumpărării tale, să ne învrednicim a fi părtaşi de slava cerească”. Şi îndreptându-ne privirea rugătoare către Maica Domnului spunem: „Noi cinstim, Maică a lui Dumnezeu glorioasa ta înălţare la cer. De pe tronul tău de regină, caută spre noi cei de pe pământ şi dezlipeşte inimile noastre de cele pământeşti, ca să trăim ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Bucură-te, Mireasă preacurată a Spiritului Sfânt, care ai fost înzestrată de El cu iubirea cea mai desăvârşită. Te rugăm, atrage-ne pe urmele tale, întăreşte hotărârile noastre bune, învaţă-ne să fim totdeauna plăcuţi lui Dumnezeu, ca să putem să ne bucurăm şi noi de slava cea veşnică împreună cu tine. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi-n ceasul morţii noastre. Amin.
sursa: vaticannews.va