SĂRBĂTORI

Data: 24 iunie

================================================================================

„Tu, copile, vei fi profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să-i pregăteşti căile lui” (Lc 1, 76).

     Naşterea sfântului Ioan Botezătorul este în liturghia Bisericii o sărbătoare de rangul duminicii, datorită apropierii de Domnul Cristos. Ioan este înaintemergătorul Domnului. Evangheliştii rezumă viaţa lui în aceste cuvinte: „A venit un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit ca să dea mărturie despre lumină, ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârşit” (In 1,6-7; Lc 1,17 Ant. la intrare). El face legătura dintre Vechiul şi Noul Testament. Naşterea lui este strâns legată de venirea lui Mesia. Despre el s-a scris în profeţi: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el îţi va pregăti calea. Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui” (Mc 1,3-4). Încă din sânul matern Ioan a fost sfinţit de prezenţa binecuvântată a lui Isus. În momentul vizitei Fecioarei Maria la vara sa Elisabeta s-a petrecut un fapt revelator. Elisabeta, mama lui Ioan, era în luna a şasea, iar Maria abia primise vestea că va fi mama Mântuitorului. Ieşindu-i în întâmpinare, Elisabeta i-a spus Mariei: „Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu” (Lc 1,44).

     Această sărbătoare datează din secolul IV şi poate chiar de mai înainte. Lecturile Liturghiei se concentrează asupra momentului naşterii lui Ioan iar Evanghelia (cf. Lc 1,57-66.80) subliniază importanţa numelui care i-a fost dat. Şi astăzi în unele regiuni ale lumii, dar în vechime era obiceiul general să se dădea primului copil numele bunicului dacă era băiat sau numele bunicii dacă era fetiţă. Numele avea un rol important. Se spunea: „Nomen est omen – Numele este o urare”, este o prevestire. Se dorea ca numele să exprime realitatea unei persoane, destinul său uman şi religios. Despre Ioan Botezătorul încă de la naştere s-a spus: „Tu, copilule, vei fi profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să-i pregăteşti căile lui” (Lc 1, 76). Să aprofundăm evenimentul binecuvântat pe care îl sărbătorim.

       Misiunea lui Ioan Botezătorul este precizată mai amănunţit în fragmentul din cartea Faptele Apostolilor (cf. Fap 13,22-26 lectura a doua). După ce a povestit pe scurt principalele etape ale istoriei lui Israel, apostolul Paul subliniază rolul fundamental al lui Ioan care, predicând un botez al pocăinţei, a pregătit venirea lui Isus. Din urmaşii regelui David, „Dumnezeu a ridicat un mântuitor pentru Israel, pe Isus. Înainte de venirea lui, Ioan Botezătorul a predicat întregului popor al lui Israel un botez al pocăinţei”. Fiecare în istorie are de îndeplinit un rol al său, o misiune a sa. Rolul şi misiunea nu trebuie înţelese în mod greşit sau evaluate peste măsura cuvenită. Către sfârşitul misiunii sale Ioan spunea: „Nu sunt eu acela la care vă gândiţi voi, dar iată-l că vine după mine şi eu nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele” (cf. Fap 13,23-25). Voi înşivă puteţi da mărturie despre mine că am spus: nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui. Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stă şi ascultă, se bucură mult la glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină. El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (In 3,28-30). Isus este cuvântul de mântuire. Spre Isus trebuie îndreptată orice misiune. Aceasta comportă contribuţia tuturor credincioşilor, glasurile acelora care, asemenea lui Ioan, cu francheţe, cu sabia cuvântului şi cu pilda vieţii arată lumii mântuirea prezentă în istorie. În ziua următoare Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”  Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus” (In 1,35-37).

 Trei învăţăminte

  1. Naşterea lui Ioan Botezătorul arată cât de preţioasă este chemarea omului de către Dumnezeu. Venim la viaţă pentru că suntem doriţi, chemaţi şi iubiţi de Dumnezeu. Dumnezeu are un plan al său cu fiecare dintre noi, pe care trebuie să-l descoperim prin discernământ şi să-l realizăm. Acest plan se numeşte vocaţie. Fiecare om are menirea de a fi ambasador şi profet al Domnului, mărturisitor al unui cuvânt care nu este al său, martor fidel şi transparent. A-l vesti pe Cristos în diferitele împrejurări ale vieţii, fiecare cu darurile sale personale, este sarcina oricărui credincios. În Ioan Botezătorul avem un model ideal.
  2. Istoria umană şi profetică a fiecărei persoane poate fi descrisă prin semnificaţia numelui „Ioan” care în ebraică indică deopotrivă harul lui Dumnezeu care transformă viaţa dar şi minunea făpturii alese şi înălţate de acest har. Doi sunt protagoniştii oricărei chemări, Dumnezeu şi omul. Dacă este blocată revărsarea harului, omul se stinge, decade şi se pierde în egoism. Dacă este blocată voinţa umană, atunci darul lui Dumnezeu cade în gol şi se iroseşte. Harul şi voinţa sunt cei doi poli ai sfinţeniei.
  3. Încă din sânul matern, Ioan Botezătorul, profetul Ieremia, Servitorul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, apostolul Paul, fiecare om este chemat la o misiune proprie iar vocaţia sa merge până la sângele martiriului său. Vocaţia creştină este radicală, nimic nu-i pus între paranteze, totul este preţios şi sfânt. „Este limpede, aşadar, pentru oricine că toţi credincioşii, de orice stare sau condiţie, sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii: prin această sfinţenie se va ajunge la un mod de viaţă mai uman şi în societatea pământească. Pentru a dobândi această desăvârşire, credincioşii trebuie să-şi folosească puterile primite după măsura darului lui Cristos, astfel încât, păşind pe urmele lui şi deveniţi asemenea chipului lui, supunându-se în toate voinţei Tatălui, să se consacre din tot sufletul preamăririi lui Dumnezeu şi slujirii aproapelui” (LG 40)

Rugăciunea Bisericii

Dumnezeule, care l-ai ridicat pe sfântul Ioan Botezătorul ca să-i pregătească Domnului Cristos un popor desăvârşit, dă-i Bisericii tale harul bucuriei spirituale şi călăuzeşte cugetele tuturor credincioşilor pe calea mântuirii şi a păcii.

www.vaticannews.va/ro