SĂRBĂTORI

Data: 2 februarie

================================================================================

Isus este „lumină pentru luminarea neamurilor” (Lc 2,32)

Întâmpinarea Domnului este o frumoasă sărbătoare a luminii în gerul şi întunericului iernii. Ea ne vorbeşte de Isus, Soarele, care a răsărit pentru a ne lumina, a ne încălzi şi a ne mântui pe noi, cei cu mintea întunecată şi rece, consumându-se pe sine, asemenea lumânării pe care o purtăm astăzi în mână.(…)

Cel care a introdus această sărbătoare în calendarul Bisericii Romei, a fost papa Sergiu I (687-701) şi tot el a stabilit-o pentru ziua de 2 februarie.

Sărbătoarea prezentării lui Isus la templu încheie ciclul celor 40 de zile care au trecut de la evenimentul  Naşterii Domnului, deoarece ni-l aduce din nou în centrul atenţiei pe pruncul Isus. El vine să se supună Legii lui Moise, dar în realitate el iese în întâmpinarea poporului său credincios. (…)

În sărbătoarea de astăzi, Întâmpinarea Domnului, îl contemplăm pe Isus, din braţele Mariei şi ale lui Iosif, care îl prezintă la templu „ca să-l ofere Domnului” (Lc 2,22). Isus, din braţele Mariei şi ale lui Iosif şi apoi din braţele lui Simeon şi Ana, îi spune Tatălui său ceresc: „Iată, vin să îndeplinesc voinţa ta, Dumnezeule” (Ps 40,8-9; Evr 10,7). Iar voinţa lui Dumnezeu, pentru Isus, este ca el să moară pentru mântuirea noastră (cf. In 3,16).

Evanghelia zilei ne vorbeşte despre Iosif şi Maria, dar şi despre bătrânii Simeon şi Ana; ei întruchipează pe credincioşii lui Israel, care aşteptau mântuirea promisă. Dar ei ne profetizează şi pe noi, cei de astăzi, care iubindu-l pe Isus, îl întâmpinăm zilnic în templul său, biserica, şi îl primim ca mântuitor al nostru. (…)

Paul al VI-lea (1897-1978), în Marialis cultus, spune: „Sărbătoarea de la 2 februarie este o comemorare îngemănată a Fiului şi a Mamei. Este celebrarea misterului mântuirii săvârşit de Cristos, la care Fecioara a fost intim asociată ca Mamă a slujitorului suferind al lui Iahwe, ca executantă a unei misiuni aparţinând vechiului Israel şi ca model al noului popor al lui Dumnezeu”.(….)

Zilnic, Mirele nostru divin, Isus, vine la întâlnire cu noi, mireasa sa, în Biserica sa, mai ales la sfânta Liturghie şi la împărtăşanie. Numai că noi găsim motive meschine, ca oamenii din parabola Nunţii de împărat, pentru a lipsi de la întâlnirea cu el. Ceea ce a spus Domnul despre cei care şi-au permis luxul de a lipsi de la ospăţul său, pe motive pământeşti şi trecătoare: ogor, animale, distracţie: „Niciunul din cei poftiţi, care au refuzat, nu va gusta în veci din ospăţul meu” (Lc 14,24); a spus şi despre toţi aceea care în decursul veacurilor îşi vor permite luxul obraznic, de la lipsi de la întâlnirea cu el şi de la masa ospăţului său euharistic. Să nu uităm că Isus vine la întâlnirea cu noi, mireasa sa, tocmai din înaltul cerului. „Oare cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare!” (Evr 2,3).

În ziua de 2 februarie, Biserica mai celebrează şi Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, zi instituită de papa Ioan Paul al II-lea (1920-2005), la 2 februarie 1997. De aceea, astăzi suntem chemaţi să ne gândim cu recunoştinţă la nenumăratele persoane consacrate, bărbaţi şi femei, din toată lumea, care se oferă zilnic, în jertfă de sine alături de Isus, împreună cu Maria şi cu sfântul Iosif, continuând aşteptarea venirii de-a doua a lui Isus.

Dar, astăzi, mai suntem chemaţi, să însoţim cu rugăciunea noastră, jertfa lor, în multele câmpuri de activitate: în misiunea de răspândire a evangheliei, în misiunea de îngrijirea bolnavilor, în misiunea didactică de a educa generaţiile tinere, în misiunea lor de a promova  vocaţiile religioase şi nu în ultimul rând, în slujirea din parohii, alături de preoţi.(….)

Pr. Ioan Lungu

Sursa e-communio