„Voi însă veţi primi puterea Spiritului Sfânt care se va coborî peste voi. Atunci îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului”. După aceste cuvinte ei l-au văzut înălţându-se şi dispărând din ochii lor într-un nor. În timp ce ei stăteau cu ochii îndreptaţi spre cer, unde se îndrepta Isus, iată că le-au apărut doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine albe. Aceştia au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, tot astfel va veni din nou, precum l-aţi văzut mergând în cer”.
E Sărbătoare. Astăzi Domnul nostru Isus Cristos s-a înălţat la cer. Cu el să se înalţe şi inima noastră (Sf. Augustin). Înălţarea lui Isus la cer este un mister de slavă. La patruzeci de zile după învierea din morţi, Domnul Isus, arătându-se celor unsprezece apostoli pentru ultima data, le-a încredinţat mandatul de a predica Evanghelia la toată făptura, apoi „s-a înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu” (cf. Mc 16,19). Să-l preamărim pe Dumnezeu care l-a glorificat pe Fiul său Isus la capătul drumului pământesc. Plecarea lui Isus nu este un adio. Cristos continuă să fie prezent în Biserică prin Cuvântul şi prin Pâinea de viaţă pe care le celebrăm la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. El rămâne viu şi lucrător în lume prin mărturia pe care o dau discipolii de pe toate meridianele cu puterea Spiritului dătător de viaţă.
Înălțarea la Cer a Domnului nostru Isus Cristos este un motiv de mare bucurie, deoarece împreună cu Cristos a urcat în slavă şi firea noastră omenească, după cum învață Catehismul Bisericii Catolice: Lăsată pe seama puterilor sale naturale, omenirea nu are acces la „Casa Tatălui” (In 14, 2), la viaţa şi la fericirea lui Dumnezeu. Numai Cristos a putut să-i deschidă omului acest acces dându-ne astfel „încredere că şi noi, făcând parte din Trupul lui, îl vom urma acolo unde a mers înaintea noastră El, Capul şi Începutul”.
Dumnezeule atotputernic, fă-ne să tresăltăm de bucurie sfântă şi să ne desfătăm în aducere de mulţumire, pentru că înălţarea lui Cristos, Fiul tău, înseamnă şi ridicarea noastră; întăreşte-ne în speranţa că şi noi, trupul său mistic, vom ajunge, precum suntem chemaţi, la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastră.
www.vaticannews.va ; e-communio