Data 16 iunie 2025
=================================================================================
MERIDIANE CULTURALE
Ne aflăm astăzi într-un cadru cu totul special, prilejuit de apariția unui nou număr al revistei Meridiane Culturale, o publicație ce reușește, cu fiecare apariție, să construiască o punte între cultură și credință, între trecutul valoros și prezentul marcat de provocări, între idealurile nobile și realitatea în care trăim.
Domnul profesor Călin Covrig ne-a introdus cu claritate și pasiune în misiunea revistei, subliniind rolul esențial pe care articolele publicate îl au în formarea conștiinței culturale și spirituale a cititorului de azi. Domnia sa a evidențiat, totodată, contribuția Bisericii Greco-Catolice la păstrarea identității, a libertății interioare și a valorilor evanghelice în spațiul românesc.
A urmat o prezentare emoționantă și profundă susținută de părintele protopop Ioan Fărcaș, care ne-a așezat în lumina unei figuri de mare forță spirituală: Fericitul Episcop Ioan Suciu, supranumit „episcopul tinerilor”. Cu o voce clară și cu o inimă aprinsă de respect pentru martirii credinței, părintele ne-a condus prin portretul unui om care nu doar a vorbit despre credință, ci a trăit-o până la capăt, cu prețul vieții. Fericitul Ioan Suciu a înțeles tinerețea nu ca pe o etapă a vieții, ci ca pe o vocație spirituală – o chemare la curaj, la dăruire și la iubire autentică. Într-o lume în care superficialitatea pare să devină normă, el spunea răspicat:„Ori tinerețea va salva lumea, ori lumea nu se va salva.”Pentru el, adevărata tinerețe era marcată de generozitate, de capacitatea de sacrificiu, de admirația față de bine și de căutarea sinceră a adevărului. Nu biologicul definea tinerețea, ci disponibilitatea inimii de a iubi fără rezerve și de a lupta pentru idealuri înalte. Fericitul Ioan Suciu nu a fost doar un păstor al tinerilor, ci un far pentru toate vârstele. El ne avertiza împotriva unei false imagini a tinereții – una centrată pe plăcere, egoism și superficialitate – și ne îndemna să redescoperim tinerețea ca dar divin:„Dăruirea este semnul vieții tinerilor, iar Crucea este singura avere care nu îmbătrânește sufletul.”
Părintele protopop a subliniat cu profunzime cum viața și moartea Fericitului Ioan Suciu – în temnița de la Sighet – nu au fost o tragedie, ci o mărturie. O jertfă adusă lui Hristos, Bisericii și neamului românesc. O viață scurtă, dar intensă, arsă pentru adevăr. Dragi prieteni,Fericitul Ioan Suciu ne provoacă și astăzi să ne întrebăm:„Unde este inima ta?”Este ea cu cei care nu se tem să iubească, să creadă, să lupte pentru bine? Dacă răspunsul este „da”, atunci – indiferent de vârsta biologică – suntem cu adevărat tineri în ochii lui Dumnezeu.
Să păstrăm vie această moștenire. Să nu ne temem de idealuri. Să nu cedăm în fața descurajării. Să ne rugăm: Fericite Ioan Suciu, episcop al tinerilor, roagă-te pentru noi! Ajută-ne să rămânem tineri în suflet, prin curaj, prin credință și prin iubire! Vă mulțumesc pentru prezență și vă doresc lectură cu folos sufletesc din acest nou număr al revistei Meridiane Culturale.
