Parohia Greco-Catolică Ceuașu de Câmpie

Scurt istoric al parohiei greco-catolice Ceuaşu de Câmpie

Parohia  greco-catolică Ceuaşu de Câmpie (cu vechea denumire românească „Ciavaşul de Câmpie”) datează de la Unirea cu Roma din 1700. Pe vremea Conscripţiei  episcopului Inochentie Micu Klein număra 135 de suflete. Avea biserică, dar nu şi casă parohială.

Evoluţia enoriaşilor din parohie

Ceuaşul de Câmpie  este o Parohie greco-catolică veche.

A fost menţionată pe timpul episcopului Ioan Inocentiu Micu (1733), la puţini ani după Sfânta Unire cu Biserica Romei. Pe atunci  Parohia numără 135 de credincioşi, avea biserică şi doi preoţi.

Matricola parohială datează din anul 1826.

În anul 1865 şi apoi în 1876, număra 410 credincioşi greco-catolici şi nici un ortodox (conf. Şematismului Arhidiecezei Mitropolitane).

Iată situaţia credincioşilor în anul 1900 (conf. Şematismului Arhidiecezei Metropolitane de Alba Iulia şi Fărăgaş):

• greco-catolici: 442
• romano-catolici:  0
• ortodocşi: 0
• reformaţi: 601
• luterani: 0
• unitarieni: 0
• israeliţi: 11.

În anul 1932 Parohia număra credincioşi greco-catolici: 605, nici unul ortodox, reformaţi: 560, israeliţi: 12.

În anul 1937 numărul credincioşilor greco-catolici era de 661, şi, la fel, nici unul ortodox (consemnat de Şematisml Bisericii).

În anul 1948, odată cu desfinţarea Cultului Greco-Catolic, majoritatea credincioşilor au fost înscrişi (cei mai mulţi forţat!) în Biserica Ortodoxă. Au rămas cca 20-30 de persoane care au refuzat să participe la Cultul ortodox. Sub păstorirea preoţilor Friciu Grigore şi Rusu Petru, aceşti credincioşi au participat, cu toate riscurile, la Sfânta Liturghie celebrată în secret în camere  private.

În decembrie 1989, odată cu reactivarea Cultului Greco-Catolic, în jur de 50 de persoane au revenit la Biserica Unită şi au participat la Serviciul divin în case private şi apoi în biserica nou construită.

Actualmente, 36 de persoane se  declară greco-catolice, şi o parte dintre aceştia sunt credincioşi activi, practicanţi.

Biserica

Biserica de lemn datează din anul 1809, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”.

În 1936, pe timpul preotului gr.cat. Ambroziu Mera, s-a început construirea bisericii de piatră, pe un teren foarte mocirlos, prin asigurarea fundaţiei pe piloni şi grinzi de stejar. Finalizarea construcţiei s-a făcut în anul 1940. Vechea biserică de lemn (monument istoric, construită în 1809) a fost donată în anul 1936 ortodocşilor (practic două persoane, originare din Vechiul Regat, care erau salariaţi ai Primăriei). În 1944 aceştia au vândut-o unui localnic şi a fost transformată în grajd. Spun bătrânii satului că nici unul dintre „autorii” acestei odioase „tranzacţii” nu au murit de moarte bună!

Preotul şi comunitatea greco-catolică au utilizat noua biserică de piatră până în octombrie 1948, când Cultul Greco-Catolic a fost desfinţat, iar biserica a intrat în proprietatea Bisericii Ortodoxe, situaţie care se perpetuează şi în prezent (biserica nu a fost retrocedată).

Din 1948 şi până în 1989, puţinii credincioşi greco-catolici din Ceuaş care au refuzat trecerea la ortodoxie, au participat în secret la Serviciul divin ţinut de preotul Friciu Grigore şi pr. Rusu Petru (sporadic), mai întâi în casa părintelui Friciu, iar mai apoi într-o cameră nelocuită din casa cantorului Suciu Mihai.

După decembrie 1989, Liturghiile duminicale şi la sărbători au continuat în casa cantorului Suciu Mihai, celebrate fiind de părintele Grigore Friciu până în 1998, Rusu Petru (sporadic) şi pr. Rusu Octavian (6 luni de zile în perioada când printele Friciu Grigore era bolnav). Din 1998 şi până în anul 2009,  au funcţionat preoţii Ovidiu Comes şi Virgil Comes (sporadic).

În anul 2003 a început construcţia actualei biserici greco-catolice din lemn, care s-a realizat sub păstorirea preotului Comes Ovidiu, prin contribuţia substanţială a urmaşilor părintelui Grigore Friciu, şi anume Eugen Ovidiu Friciu cu copii Dr. Eugenia Friciu şi Dr. Paul Friciu. Ei au donat un teren in inima localităţii, la marginea şoselei naţionale şi au contribuit prin donaţii substanţiale şi muncă perseverentă la ridicarea şi pictarea bisericii. Biserica a fost concepută în stilul vechi românesc în formă de cruce greacă, şi a fost pictată de pictorul Gabor Constantin din Lunca Bradului, in stil oriental neo-bizantin. Pe lângă sfinţii tradiţionali orientali există şi fresce cu sfinţi catolici, cum ar fi: Sf. Ieremia Valahul, primul român canonizat, Sf. Anton de Padova, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Toma de Aquino, Sf. Augustin, etc. Are hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

În 21 Noembrie 2009, la Sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului, Vicarul preoţesc de la Blaj păr. Ioan Fărcaş, împreună cu protopopul de Târgu Mureş, păr. Liviu Sabău şi un grup de preoţi au sfinţit parţial biserica pentru nevoile cultului, şi, începând cu această dată, se slujeşte permanent în ea.

Sfinţirea propriu-zisă a avut loc Duminică 24 Octombrie 2010, de  către Preasfinţitul Vasile Bizău Episcop de Alba Iulia şi Făgăraş, în prezenţa protopopului canonic Dan Fodor, a unui sobor de 20 preoţi şi a aproape 1000 de credincioşi.

Casa parohială

Casa parohială de lemn datează din anul 1873.

În anul 1925 s-a construit o casă parohială nouă, din piatră, care a trecut în anul 1948 în proprietatea Biserici Ortodoxe. Nu a fost retrocedată Parohiei greco-catolice. Este în stare bună şi în prezent, fiind locuită de preotul ortodox din comună.

În anul 2003, odată cu construcţia bisericii, s-a trecut şi la construirea casei parohiale greco-catolice pe un teren central al comunei. Cu excepţia unor lucrări interioare, casa parohială este finalizată, racordată la reţeaua de gaz, curent electric şi apă, şi, cu orecare investiţii, poate intra în destinaţia pentru care a fost proiectată.

Casa cantorală

Nu se cunoaşte anul când s-a început contrucţia casei cantorale. În anul 1948 ea exista şi a fost trecută în proprietatea Bisericii ortodoxe.

În prezent casa cantorală nu mai există, deoarece, prin nefolosire, s-a degradat şi ruinat. Terenul nu a fost retrocedat faptic nici până azi Cultului greco-catolic.

Şcoala

Clădirea şcolii, din lemn, datează din anul 1872. În 1908 s-a construit o şcoală de piatră. Şematismele Arhdiecezei Mitropolitane precizează că în Ceuaş exista  „şcoală primară confesională greco-catolică”. În această şcoală confesională nu s-a predat decât în limba română.

La 1878, erau 37 de şcolari de limbă română, în 1990 erau 57 de şcolari (35 de băieţi şi 32 de fete) iar în 1932 erau 114 şcolari.

În prezent funcţionează o „şcoală gimnazială” pe trei cicluri: preşcolar, primar şi gimnazial, în limba română şi maghiară. În anul şcolar 2017-2018 avea 181 de elevi.

Preoţii greco-catolici din Ceuaşul de Câmpie

În anul 1733, la Conscripţiunea episcopului Inochentie Micu Klein, parohia Ceauşu de Câmpie („Ciavaşul de Câmpie”) avea 135 de suflete şi 2 preoţi: popa Dumitru şi popa Onya.

De la 1826-1836 a funcţionat ca preot Petru Oltean.

De la 1836 până la 1837 preotul Teodor Precup.

De la 1837 la 1848 preotul Ştefan Suciu.

De la 1848 la 1852, parohia a fost administată interimar prin Ladislau Pop, preotul din Săbad (azi Voiniceni).

De la 1852 la 1859 a funcţionat pretul Petru Ceuşan.

De la 1860 la 1866 a păstorit preotul Nicolae Suciu.

De la 1866 la 1869 a păstorit preotul Ioan Tolan.

De la 1869 până la 1871 a funcţionat preotul Elie Varhegy ca administrator  interimar.

De la 1871 până la 1908 preotul Demetriu Căliman.

De la 1908 pînă la 1917 a funcţionat preotul Mihăilean Octavian, care a deservit, interimar şi  Parohia Voiniceni.

De la 1917 până la 1923 parohia este păstorită de preotul Nilca Augustin din Voiniceni ca administrator interimar.

De la 1923 până la 1940 păstoreşte preotul Ambroziu Mera.

Din 1941 până în anul 1947 Parohia este păstorită de preotul Zaheu Raţiu.

Din 1947 funcţionează preotul Husar Constantin, până în octombrie 1948 la desfinţarea Cultului greco-catolic. Preotul Husar Constantin nu defectează şi nu trece la ortodoxie. În anul 1949 Biserica este preluată de preoţii ortodocşi Sancu Victor (1949-1950) şi Antonescu Gheorghe (1950-1951).

În timpul perioadei de clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice (de la 1 Decembrie 1948 când s-a publicat Decretul nr. 358 a Marii Adunări Naţionale de încetare a Cultului Greco-Catolic şi exproprierea tuturor bunurilor acestuia şi până la 31 Decembrie 1989 când Consiliul Frontului Salvării Naţionale  prin Decretul-lege nr. 9 a abrogat Decretul 358 din 1 decembrie 1948, iar Cultul Greco-Catolic  a redevenit legal, dar situaţia juridică a lăcaşelor de cult greco-catolice trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române nu s-a reglementat printr-o lege specială aşa cum s-a promis iniţial), Comunitatea greco-catolică a fost păstorită de părintele Grigore Friciu, doctor de Roma in ştiinţe teologice şi filozofice.

După redobândirea legalităţii Bisericii Greco-Catolice, 31 Decembrie 1989, comunitatea continuă să fie păstorită de părintele Grigore Friciu pănă în anul 1998 când acesta decedează.

Din 1998 Parohia este păstorită de preotul Comes Ovidiu, ca şi „administrator parohial”, sub păstorirea căruia se construieşte biserica nouă de lemn.

Începând cu 21 Noiembrie 2009 şi până în prezent, Parohia este păstorită de preotul dr. Mihai Ştefănescu.