Data: 21 noiembrie
==================================================================================
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută în popor și sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Această sărbătoare ne pune înainte ziua în care, după tradiție, Sfinții Ioachim și Ana au dus pe fiica lor Maria, în vârsta de trei ani, la Templu. Preacurata va rămâne până la vârsta de 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire, fusese hărăzită Domnului, de către părinții ei.(sursa: episcopiabucuresti.ro)
(…) Ioachim şi Ana, din seminţia lui David, după rugăciuni stăruitoare, au primit, ajunşi la bătrâneţe, cel mai ales dar ceresc, pe Maria, pe care arhanghelul Gavriil o va numi “cea plină de dar”, adică împodobită de Dumnezeu cu cele mai alese virtuţi şi privilegii divine, de care nu a fost învrednicită nici o altă fiinţă omenească, deoarece singură ea, Maria, a fost aleasă, din veşnicie, ca să zămislească în sânul ei feciorelnic pe Mântuitorul lumii. Iată de ce, această gingaşă floare a Cerului se cădea să crească într-un climat aparte, în preajma lui Dumnezeu, în atmosfera de reculegere a templului din Ierusalim, ea care era menită să devină templu viu, “Biserica Preacurată a Mântuitorului”, cum am văzut că o numeşte Condacul Sărbătorii. Întrucât cei doi părinţi făcură vot că pruncul ce li se va naşte îl vor consfinţi lui Dumnezeu, când Maria avea de abia trei ani, ei îşi iau odorul de mână şi, împotriva legăturilor fireşti atât de legitime ce îi lega strâns de unica lor odraslă, se îndreaptă, cu lacrimile strivite sub gene, spre Templu, unde restituie lui Dumnezeu darul primit, încredinţând-o pe Maria bătrânului arhiereu Zaharia.
Iată cum zugrăveşte psalmul 44 acest act: “Ascultă fiică şi vezi şi pleacă-ţi urechea şi uită poporul tău şi casa părintelui tău: Şi Regele va îndrăgi frumuseţea ta şi, fiindcă El este Stăpânul tău, închină-te Lui.” Iar mai departe: “În podoabă strălucită va intra fiica Regelui înăuntrul palatului; veşmântul ei este din aur împletit. În talar de broderie este adusă înaintea Regelui, în vreme ce fecioare, prietenele ei, îi sunt înfăţişate. Pomenirea numelui tău păstra-se-va din neam în neam, iar noroadele te vor lăuda în veac de veac!”
Astfel, Maria, mica Mireasă a Spiritului Sfânt, părăsind lumea, intră în palatul Regelui ceresc, unde petrece în reculegere şi în îndeletnicirile cerute de curăţenia şi împodobirea Templului, rămânând acolo până la vârsta de 15 ani.
Oferta făcută de părinţi a fost, desigur, acceptată şi reînnoită şi de Maria, al cărei suflet neprihănit petrecea într-o neîntreruptă comuniune cu Dumnezeu pe care Îl adora ca fiind Părintele ei preabun şi supremul ei Stăpân.
“Ascultă Israile, Dumnezeul nostru este unicul Domn.” Aşa îşi începe Maria toate rugăciunile, fiindcă acesta este începutul obişnuit al tuturor rugăciunilor evreieşti.
Şi, după acest adevăr, al unicităţii lui Dumnezeu, Preacurata intuieşte al doilea adevăr de temelie, care se reazemă pe primul: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta.”
La aceste cuvinte inspirate, în sufletul ei preacurat se luminează deodată tot sensul vieţii ei: Dacă Dumnezeu este Unul singur; dacă El este Creatorul tău şi deci Stăpânul tău absolut, tu nu mai eşti a ta, nu eşti nici a părinţilor tăi; tu nu aparţii nimănui decât singur lui Dumnezeu. A Lui e inima ta, iubirea ta cea mare şi curată, a Lui e mintea ta cu toate gândurile şi planurile ei măreţe, a Lui este trupul tău cu toate simţurile, a Lui este puterea ta, viaţa ta întreagă; Lui trebuie să I le consacri pe toate, Lui trebuie să I te dăruieşti cu tot ce ai.(…..)
Autor: pr. Gheorghe Neamţiu